Critica Literara La Moara Cu Noroc
Critica literara la Moara cu noroc
Moara cu noroc este o nuvela scrisa de Ioan Slavici, publicata pentru prima data in 1881, in revista Convorbiri literare. Nuvela prezinta drama unui taran, Ghita, care se muta la o carciuma la marginea padurii, sperand sa castige mai multi bani si sa-si imbunatateasca viata. Insa el se confrunta cu ispitele si primejdiile lumii, reprezentate de samadaul Lica, un hot si un ucigas, care ii cere complicitatea si il ameninta cu pierderea averii si a familiei. Ghita incearca sa ramana cinstit si sa se impotriveasca lui Lica, dar ajunge sa-si piarda linistea, fericirea si respectul de sine. Nuvela este o capodopera a literaturii romane, care ilustreaza conflictul dintre bine si rau, dintre morala si interes, dintre traditie si modernitate.
Nuvela lui Slavici a fost apreciata de critica literara atat in timpul vietii autorului, cat si dupa moartea acestuia. Criticii au remarcat mai ales realismul, originalitatea, profunzimea psihologica si valoarea artistica a operei. Iata cateva dintre cele mai importante aprecieri critice la Moara cu noroc:
DOWNLOAD: https://t.co/1ZHK27Vewg
Mihai Eminescu, care a fost cel care l-a incurajat pe Slavici sa scrie nuvele inspirate din viata poporului roman, a scris despre el: Ceea ce loveste pe oricine reciteste astazi pe Slavici este, in primul rand , o lipsa de preocupare a scrisului frumos. (.) Ii lipsesc cadenta frazei, armonia perioadelor, rotunjimea vorbelor ; n-are nici imagini, nici culori ; nu stie sa descrie un peisaj, lipsit de orice pitoresc in zugravirea fizica a personajelor. (.) Si care a fost cauza pentru care astazi, el este considerat, dupa Costache Negruzzi, drept unul din fondatorii nuvelei romanesti ? In primul rand, puritatea vocabularului, Slavici, cu toate stangaciile lui si cu stilul lui neindemanatec, are o curata si aspra limba romaneasca
Tudor Vianu a subliniat analiza psihologica pe care Slavici o practica in nuvelele sale: Ceea ce pare nou si fara asemanare in epoca inceputurilor lui este analiza psihologica pe care Slavici o practica intr-un limbaj abstract. (.) povestitorul vede oamenii lui dinlauntru, in sentimentele sau in crizele lor morale.
George Calinescu a apreciat constructia solida si subiectul de roman al nuvelei: Moara cu noroc e o nuvelă solidă, cu subiect de roman. [...] Sămădăul Lică este un hoț și un ucigaș, acoperit de persoane tari, interesat să aibă un om cu experiență. Cârciumarul Ghiță se așază în drumul porcarilor, unde se câștigă bani mulți, și se pune în mijloc între ordinea juridică și legislația mutuală a hoților. Drama lui complexă e analizată magistral. Ghiță vrea să strângă bani și înțelege să nu se mai pună rău cu Sămădăul care-i cere complicitatea până la un punct și-l amenință cu izgonirea din moara-cârciumă. În același timp, ar voi să rămână om cinstit și se pune în legătură, fără completă sinceritate, cu jandarmul Pintea. [...] Excesul de sinceritate pierde pe cârciumar.
Astfel, Moara cu noroc este o nuvela care a impresionat si continua sa impresioneze atat cititorii, cat si criticii literari, prin forta si simplitatea ei, prin mesajul ei moral si prin reflectia ei asupra conditiei umane.
Referinte:
Mihai Eminescu, Cuvant inainte la Novele din popor de Ioan Slavici, 1882.
Tudor Vianu, Scriitori romani, vol. II, Bucuresti, Editura Minerva, 1971.
George Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Bucuresti, Fundatia regala pentru literatura si arta, 1941.